Afin siberian este denumirea care e acum pe val în toată Europa! Deoarece are cel mai mare conținut de antioxidanți! Fiind totodată gustos și cu aromă plăcută.
Cum poți să cultivi afin siberian în România?
Pentru că e originară din Siberia, planta de afin siberian e obișnuită cu frigul extrem. Rezistă cu ușurință la gerurile mari. Dar și la înghețurile târzii din primăvară. Înflorește devreme, la sfârșit de martie, pregătit să valorifice fiecare rază de soare.
Variațiile mari de temperatură nu afectează florile de afin siberian. Ele rezistă la temperaturi negative, spre deosebire de orice altă cultură!
Fiind un arbust (tufiș) sălbatic, se adaptează la condiții nefavorabile. Inclusiv la căldura și seceta din timpul verii. Însă necesită irigație dacă seceta se prelungește.
Însă fructificarea are loc în luna mai. Valorifică unor perioadele ploioase din primăvară, astfel că la venirea verilor secetoase recolta este deja strânsă!
De ce nu avem culturi de afin siberian în România?
Din păcate, calitatea soiurilor aflate pe piața românească este principala problemă. Majoritatea plantelor sunt din soiuri slab productive, cu fructe mici, care se scutură ușor. Și cu gust acru sau amărui.
Însă problema a fost rezolvată în ultimii 10 ani de către specialiștii din Canada. Aceștia, beneficiind de fonduri puse la dispoziție de către o universitate de renume din orașul Saskatoon, au reușit să amelioreze și să îmbunătățească soiurile existente.
Prin combinarea soiurilor rusești, cu tufă viguroasă, dar slab productivă, cu cele japoneze, mici, dar cu boabe mari, cercetătorii canadieni au obținut soiuri mari, productive și cu fructe aromate!
Au avut în vedere până și forma tufei, astfel încât recoltarea să se facă mai ușor. Noile tufe fiind înalte și ovale, nu rotunde și întinse pe sol!
Iar recolta s-a triplat prin creșterea mărimii fructelor la 2-3 grame, de la 1-1,5 grame inițial! La fel, de la gustul acru-astringent, s-a trecut la un gust dulce-acrișor, apropiat de o combinație dintre afine, zmeură și coacăze! Pigmentat cu diverse arome de căpșună, mure sau agrișe. Astfel încât gustul astringent sau amărui să fie mascat și combinat cu cel dulce și aromat.
Abia după apariția noilor soiuri create de experții canadieni, s-a trecut la cultivarea pe scară largă a tufelor de afin siberian. Mai întâi în Canada și SUA, dar și în Europa. Va mai dura puțin până când soiurile valoroase vor ajunge și pe piața românească.
De ce condiții are nevoie o cultură de afin siberian?
Fiind o plantă rustică, semisălbatică, este puțin pretențioasă la condițiile de mediu. Crește pe orice tip de sol. Și contrar părerilor larg răspândite NU ARE NEVOIE DE SOL ACID!
Doar afinul american de cultură sau afinul de pădure are nevoie de sol acid! Însă specia AFIN SIBERIAN crește bine pe sol neutru sau foarte slab acid, cu pH între 6 și 7!
Deci cultura de afin siberian NU ARE NEVOIE DE TURBĂ ACIDĂ! Ci se va dezvolta în sol obișnuit! Pe care majoritatea dintre noi îl avem în grădină!
La fel, nu are nevoie nici de îngrășăminte chimice. O minimă fertilizare organică – turbă, gunoi de grajd sau iarba cosită fiind adesea suficiente pentru a hrăni aceste plante.
Plantele de afin siberian polenizează încrucișat. Fiind nevoie de măcar două soiuri COMPATIBILE între ele pentru a rodi!
Ce dezavantaje are cultura de afin siberian?
Fiind o plantă NORDICĂ, obișnuită să utilizeze o perioadă foarte scurtă de soare, vara fiind de 2-3 luni în Siberia, această plantă valorifică rapid orice rază de soare. Astfel că va înmuguri sau înflori chiar și iarna, dacă temperaturile sunt mai mari de minus 3 grade!
Există riscul ca înflorirea să înceapă din ianuarie sau februarie, fiind afectată de gerurile mari, și de temperaturile mai mici de minus 7 grade C.
Creșterea acestor plante este foarte LENTĂ. Ele cresc doar în perioada aprilie-mai. În martie-aprilie înfloresc abundent iar în mai deja fructifică. Apoi intră în hibernare.
Creșterea este de 20-30 cm pe an. Maximum 40 cm. Creșterile mai mari sunt sensibile la vânt și există riscul să se rupă. Iar buruienile cresc la noi în țară mult mai repede, sufocând rapid plantele de afin siberian! Motiv pentru care e necesară FOLIA antiburuieni, sau un covor ierbaceu format din anumite plante care nu cresc prea mari. Și nu intră în competiție cu afinul siberian!
Deși e o plantă extrem de rezistentă la secetă, afinul siberian nu va putea face față singur verilor extrem de calde cu secetă prelungită. Astfel că dacă seceta are o durată de peste 2-3 săptămâni, este bine să se intervină cu irigație măcar o dată pe săptămână. Ca reper, afinul de cultură are nevoie de irigație ZILNICĂ pe perioadele secetoase! Însă pentru un afin siberian e suficientă o singură udare săptămânală pe perioada verii. Deoarece se află în hibernare.
Cel mai mare dezavantaj al acestei culturi pare a fi vulnerabilitatea la atacul păsărilor. Dacă în trecut păsările refuzau să consume fructele prea acre, acum ele atacă noile soiuri fără reținere. Plasa de protecție fiind uneori necesară.
Recoltarea e o operațiune lentă și migăloasă, deoarece se face manual. În special la soiurile slabe calitativ, această operațiune migăloasă dublează adesea prețul fructelor. Însă la noile soiuri de origine canadiană, unde fructul este mai mare, mai grupat și mai vizibil, aflat la o înălțime potrivită, recoltarea devine mult mai simplă.
Iar principalul motiv pentru care nu veți vedea aceste fructe pe raftul unor magazine mari este fragilitatea. Fructele dulci, bine coapte, devin moi și fragile, iar sucul abundent tinde să curgă din ele. Astfel că se consumă de obicei proaspete.
Rezistă o săptămână pe masă în bucătărie sau o lună la frigider, însă sunt sensibile la lovire, la presare, și aspectul lor comercial are de suferit la transport. Motiv pentru care se vor consuma fie în stare proaspătă, imediat după recoltare, fie se prelucrează rapid.
Avantajul competitiv al culturii de afin siberian
Marele avantaj este coacerea devreme. Sezonul de recoltare începe în jurul datei de 15 mai! Fiind printre primele fructe coapte natural, în aer liber! Înaintea căpșunilor din câmp sau a cireșelor de mai!
Noile soiuri, mai dulci, se coc ceva mai târziu. După data de 21 mai, sau chiar la început de iunie. Dar oricum cu măcar 2-3 săptămâni ÎNAINTEA afinelor de cultură!
Astfel, prețul pentru fructele proaspete este dublu sau uneori chiar triplu față de afinele de cultură!
Orice comerciant de căpșuni vă va confirma că PRIMELE căpșuni, cele din seră, din lunile aprilie-mai se vând la un preț de 4-5 ori mai mare decât cele din sezon, din luna iunie!
La fel e și la AFINE, primul venit e cel mai așteptat!
Un alt mare avantaj este CONȚINUTUL. Extrem de bogat în antioxidanți. Colorantul roșu, RESVERATROLUL, este de 7 ori mai abundent în fructul de AFIN SIBERIAN decât în afinele clasice! Și de 10-20 de ori mai bogat ca în strugurele roșu!
Nu doar cojile, ci și pulpa fructului de afin siberian conține mult suc roșu! Iar concentrația acestuia este atât de mare, încât dacă adăugăm doar 5% suc și 95% apă, obținem deja culoarea unui vin roșu obișnuit!
Pe lângă antioxidanți, mai avem și un conținut bogat în taninuri și antociani. E vorba de acele substanțe care dau gustul astringent (întâlnit și la fructele de corn, aronia sau porumbar).
Valoarea acestora e una preventivă pentru diverse afecțiuni, cum ar diabetul de tip II. Glicemia poate fi ținută sub control cu fructe proaspete, congelate, uscate sau transformate în suc, sirop sau gem!
Semințele din fructe sunt mici, aproape imperceptibile, iar cojile sunt moi și dau impresia că se topesc în gură! Dacă veți consuma un fruct tras în ciocolată, veți avea impresia că ați consumat praline cu sirop la interior!
Merită înființată o cultură de afin siberian?
Se pare că da! Am fost uimit să aflu că unii fermieri europeni scot din rădăcină culturile de coacăze sau afine, pentru a face loc culturilor de afin siberian! Fructele au cam aceleași calități, dar sunt mai mari, mai aromate, mai gustoase, și mai ușor de cultivat, îngrijit sau recoltat!
Se pretează ușor la înființarea culturilor ECOLOGICE, deoarece NU NECESITĂ CHIMICALE! Are foarte puțini dăunători, și rareori e afectat de aceștia! Și nu are nevoie nici de îngrășăminte chimice.
Fructele fiind ceva relativ nou și având prețuri mari, fac foarte rentabilă cultivarea lor. Însă la cantități mari, vânzarea rapidă e dificilă, și soluția este PRELUCRAREA.
Cele mai dorite produse sunt gemurile, fiind printre cele mai gustoase gemuri naturale de fructe! La fel și sucul sau siropul. Care obțin premii la târgurile de produse ecologice.
În timp ce majoritatea culturilor necesită o îngrijire minuțioasă (tuns, stropit), cultura de afin siberian are pretenții minime în acest sens. În primii 5-10 ani nu trebuie tunsă deloc, se taie doar ramurile rupte accidental. Nici stropiri nu se fac. Iar fertilizarea se face la minimum. Eventual se adaugă puțin gunoi de grajd la apa pentru irigație.
Recoltele apar încă din primul an, dar ele devin semnificative doar după ce tufa atinge o înălțime de măcar un metru. Caz în care se pot obține 3-4-5 kg per tufă la soiurile moderne. Vechile soiuri rareori treceau de 1-2 kg.
Investiția făcută într-o astfel de cultură se va amortiza doar după ce plantația intră pe rod abundent, adică la 4-5-6 ani de la plantare. Beneficiile anuale fiind uneori mai mari decât investiția inițială! Iar durata de viață a plantației este practic nelimitată!
Dacă tufele sunt tăiate, fiind prea în vârstă, din rădăcină vor porni lăstari noi, care vor fi asemenea unei plante proaspăt plantate! Și vor rodi abundent!
Fiecare crenguță poate face 10-20 de fructe, și fiecare ramură se ramifică având 3-4 crenguțe noi în fiecare primăvară! Care la rândul lor se vor ramifica anul viitor…
Dacă în al doilea an se obțin 5-10 bobițe, anul 3 dă 40-50. Anul 4 are 200-300 și anul 5 de la plantare dă peste 500 de fructe! Iar dacă volumul tufei crește corespunzător, se ajunge la 1000-2000 de fructe! A câte 2- 2,5 grame fiecare.
O tufă poate atinge 1,5-2 metri înălțime și 1,5 metri diametru. Motiv pentru care se recomandă o distanță de 1,5 metri între tufe și circa 2,5-3 metri între rânduri. Pe un hectar intră circa 2500 de plante de afin siberian. Cu o recoltă estimată de 7-8 tone anual.
