NU, orice sol cu pH între 5-8 este bun pentru această cultură. Deoarece este vorba de ALTĂ SPECIE, diferită de AFINUL DE CULTURĂ sau cel de pădure, care necesită sol acid.

Da, în urmă cu 2 ani deja a fost omologat ca aliment în Uniunea Europeană. Deși există de sute de ani, în Europa a pătruns doar acum 20-25 de ani. Însă datorită soiurilor slab productive, nu a avut succes.

Fructul AFINULUI SIBERIAN este unul dintre cele mai valoroase fructe, din punct de vedere al conținutului, fiind foarte bogat în ANTIOXIDANȚI – RESVERATROL, antociali și microelemente. Prin urmare, fructul e util pentru revigorarea organismului. Fiind consumat de către sportivi, persoane convalescente, diabetici, stări de slăbiciune sau astenie. Astfel, fiind extrem de valoros, este și ușor de vândut. Fiind însă aproape necunoscut, necesită puțină promovare.

Ca oricare alt arbust fructifer, se poate înmulți prin semințe, butași sau prin tehnologiile moderne de laborator, care deși costă mai mult, ne asigură că plantele sunt viguroase și sănătoase. Este recomandabil să se cumpere puieții produși prin tehnologia ”in vitro”, deoarece au rădăcina viguroasă și sunt din soiuri productive.

În culturi similare celorlalți arbuști fructiferi. Fiind TUFE puternic ramificate, se plantează la minimum 1,4-1,5 metri pe rând, cu distanță de minimum 2,5-3 metri între rânduri. Astfel, se poate asigura o densitate de 2500-3000 plante la hectar.

Productivitatea diferă foarte mult de la un soi la altul. În timpă ce soiurile clasice dau 1-1,5 kg per plantă, cele moderne pot depăși 5 kilograme!

În primul an, planta își dezvoltă rădăcina, și o tulpină de 10-15 cm.

În anul 2, tulpina se ramifică și se dezvoltă 3-4 ramuri viguroase, la 25-30 cm înălțime, care deja fructifică.

În anul 3, ramificarea devine intensă, înălimea depășește 60 cm, și planta produce deja 200-300 de boabe!

În anul 4, planta depășește un metru înălțime, și poate da peste un kilogram de fructe dacă e bine ramificată.

În anul 5, recolta popate atinge 2-3 kg, iar planta crește și se ramifică pe orizontală. Pe măsură ce vomlumul ei crește, crește și productivitatea.

În anii 6-7 planta se conisderă a fi matură și productivă, iar recolta medie atunge 3 kg per plantă.

Fiind o plantă rustică, semi-sălbatică, nu are nevoie de o îngrijire specială. Totuși, în primii 3 ani are nevoie de sprijin pentru a face față concurenței buruienilor - folie de protecție, sau cover-crop – cltură care acoperă solul.

În zonele secetoase e nevoie de sistem de irigație, însă se poate fi fără acesta în zona de deal sau munte, dacă plouă suficient în lunile aprilie și mai.

Fructele sunt printre cele mai timpurii, planta înmugurește în martie, înflorește abundent în aprilie și fructele apar în luna mai. Când se pot și recolta. Fiind printre primele fructe, se recoltează cu mult înaintea altora. Recoltarea se face manual, și e o operațiune migăloasă și lentă, în special la soiurile slab productive sau cu fructe mici. La soiurile moderne, cu fructe mari, recoltarea e ceva mai rapidă.

Forma și gustul diferă foarte mult în funcție de soi. Și există probabil peste 100 de soiuri! Însă forma cea mai des întâlnită este cea ALUNGITĂ, fusiformă. Însă există și soiuri rotunde.

La fel, gustul diferă mult, de la acru-astringent la vechile soiuri rusești, la dulce și aromat, la soiurile cu origine japoneză. Unele fructe au aromă de zmeură, de coacăze, de afine, de mure sau de căpșună. Sau par a fi o combinație de coacăze și zmeură.

Aroma fiind totuși originală și deosebită. Motiv pentru care sucurile au obținut deja premii la expozițiile internaționale.

Rentabilitatea este mare, deoarece cheltuielile de înființare a unei plantații sunt foarte mici (nu necesită turbă acidă, nici sistem de irigație, nici irigare frecventă, nici bilonare, și uneori nici foilie antiburuieni).

Iar prețul AFINELOR SIBERIENE este ridicat. Deoarece se coc cu cel puțin o lună înaintea afinului american de cultură, fructele se vând la un preț cel puțin dublu față de acestea.

Iar recolta poate atinge între 7-14 tone la un hectar pentru culturile ecologice fertilizate BIO! Sau chiar 15-20 tone la soiurile mari, fertilizate corespunzător.

• Se pot consuma în stare proaspătă. Rezistă mult la frigider (2 săptămâni), dar și la temperatura camerei (7 zile), fiind însă sensibile la transport. Au coaja subțire și fragilă, iar pulpa este extrem de suculentă.
• Se pot congela, iar la decongelare nu-și schimbă calitățile. Se pot consuma inclusiv înghețate, ca desert.
• Se pot usca sau LIOFILIZA (uscare după congelare). Praful astfel obținut fiind adăugat la deserturi, la smooties, în iaurturi sau alte alimente
• Se pot prelucra sub formă de GEM, SIROP sau SUC pasteurizat, cu aromă excelentă.
• Pentru prepararea băuturilor alcoolice, afinata sau cidrul (vin de fructe) sunt produse de lux.
• Se pot folosi pe post de colorant alimentar natural, sucul fiind extrem de bogat în RESVERATROL, colorantul roșu prezent în fructele de culoare roșie sau neagră: dude, mure, struguri roșii. Doar că acesta este mult mai CONCENTRAT (de 10-30 de ori mai intens) în sucul acestui fruct. La o concentrație de doar 2-3%, sucul de AFIN SIBERIAN dizolvat în apă dă acesteia o culoare roșie intensă asemănătoare vinului roșu!